Ceaiul este o băutură produsă din fruzele uscate ale plantei Camelia sinensis. Compoziţia chimică a ceaiului variază în funcţie de recoltă, condiţii pedoclimatice şi metoda de prelucrare. Ca şi cofeina din cafea, theina conţinută în ceai este un alcaloid care excită sistemul nervos central, făcând să dispară senzaţia de oboseală. Frunzele tinere de ceai conţin theina in cantităţi mai mari decât cele mature şi ceaiul obţinut din ele este de calitate superioară. Producţia mondială de ceai este estimată la circa 1,3 mil. t anual.

Producerea ceaiului implică următoarele faze:
> Veştejirea <
> Rularea <
> Oxidarea (fermentarea) <
> Uscarea <
> Ambalarea <

Deşi procesul este relativ simplu, fiecare fază trebuie controlată cu atenţie pentru a obţine savoarea şi gustul potrivit

Clasificare:

Frunzele plantei Camellia sinensis încep să se oxideze dacă nu sunt uscate în scurt timp după ce au fost culese. Deci, procesarea ceaiului implică uscarea frunzelor, prin încălzire, ca să se oprească procesul de oxidare. Tipurile diferite de ceai sunt distinse bazat pe cât timp este lăsat ceaiul să se oxideze (adică, în cât timp sunt uscate frunzele).

Ceai alb

Ceaiul alb este pregătit din muguri sau frunze tinere pe care se disting mici perişori albi. Spre deosebire de ceaiul verde, suferă un proces de ofilire şi de uşoară fermentaţie. În ceaşcă este mai limpede, gustul lui fiind puţin mai pronunţat. Este un ceai special rezervat pentru momente speciale si mai deosebite.

Ceai verde

Pentru producerea ceaiului verde, procesul de oxidare este oprit după puţin timp. Frunzele sunt uscate prin expunere la aburi, o metodă tradiţională japoneză, sau prin gătire uscată în tigaie, metoda tradiţională chinezească. Ceaiul este procesat în maximum două zile după culegere. Frunzele ceaiului sunt expuse aerului fierbinte care face ca enzima din frunze să dispara şi astfel procesul de fermentare nu mai are loc. Ceaiurile verzi au cea mai delicată aromă din toate ceaiurile şi sunt considerate a avea mai multe beneficii şi aplicaţii terapeutice decât cele negre. Dacă ceaiul negru, chinezesc, este fermentat şi apoi uscat, cel verde este uscat direct la o temperatura care nu degradează clorofila. Frunzele de ceai verde fiind lăsate să se oxideze puţin, au mai puţină cofeină decât alte tipuri de ceai. Majoritatea ceaiurilor verzi sunt oprite din procesul de fermentatie prin metode termice. Ceaiul preparat din frunze nefermentate are o uşoară nuanţa verde-gălbuie, aromă delicată şi gust natural. Uneori gustul ceaiului poate fi parfumat cu petale de iasomie. Ceaiul verde este, pe lânga apă, cea mai consumată băutură din lume.

Consumul de ceai verde aduce numeroase beneficii:
- se foloseste in cadrul curelor de slabire
- contine antioxidanti si previne aparitia afectiunilor cardiovasculare
- are efect energizant - Desi are un continut mult mai scazut de teina decat ceaiul negru, ceaiul verde are efect energizant si este utilizat in tratarea oboselii cronice. Este mai de efect decat cafeaua si se pare ca are ca efect si cresterea capacitatii de concentrare.
- scade riscul aparitiei cariilor - O alta substanta continuta de ceaiul verde este fluorina, care ajuta la mentinerea sanatatii dintilor. Daca bem zilnic o ceasca de ceai verde, riscul aparitiei cariilor este injumatatit.
- combate efectele imbatranirii - Ceaiul verde este cunoscut pentru combaterea eficienta a efectelor imbatranirii. Din acest motiv, el este unul dintre ingredientele principale in compozitia celor mai noi creme de fata impotriva ridurilor si lotiuni pentru corp. Ceaiul verde ajuta pielea sa se apere de factorii nocivi din mediu, de excesul de raze solare si lupta in acelasi timp impotriva radicalilor liberi.

Ceai negru

Pentru producerea ceaiului negru, frunzele de ceai sunt lăsate să se oxideze natural pentru un timp îndelungat, până la o lună. Această formă de ceai este cea mai comună în ţările occientale. Ceaiul negru este cunoscut şi ca ceai roşu. Ceaiul negru este rezultatul unei oxidări complete a frunzelor înainte de a fi uscate. Frunzele sunt împrăştiate afară şi lăsate să se usuce, pierzând umiditatea, rigiditatea şi mult din greutate. Frunzele expun un esenţial ulei la aer şi începe procesul de oxidare. Când acesta este complet, frunzele sunt încălzite, sortate în funcţie de calitate şi împachetate. Acest procedeu de oxidare şi uscare dă culoarea neagră a frunzelor. Cu un conţinut mai ridicat de cofeină decât al ceaiurilor verzi, ceaiul negru conţine totuşi mai puţină cofeina decât cafeaua. Există un număr mare de dovezi care confirmă faptul că ceaiul negru protejează organismului împotriva bolilor cardiovasculare şi a cancerului.